Nicolae-Victor Teodorescu

Nicolae Victor Teodorescu (n. 5/18 iulie 1908, București – d. 7 martie 2000, București) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni români ai secolului al XX-lea, profesor universitar și membru titular al Academiei Române din 1963.

A absolvit Liceul „Spiru Haret” și ulterior Facultatea de Științe din București (1929). Și-a continuat studiile la Paris, unde a lucrat sub îndrumarea reputatului matematician Paul Montel și a obținut doctoratul în matematică la Sorbona în aprilie 1931 cu teza „La dérivée aréolaire et ses applications à la Physique mathématique”.

A desfășurat o prodigioasă carieră universitară la Universitatea din București, unde a fost profesor și decan al Facultății de Matematică și Mecanică. A format numeroase generații de matematicieni și a condus zeci de doctorate, contribuind decisiv la dezvoltarea analizei matematice și a fizicii matematice în România.

Contribuții: Nicolae Victor Teodorescu este considerat întemeietorul școlii românești moderne de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale. Cercetările sale privind ecuațiile eliptice, funcțiile analitice și fizica matematică au influențat dezvoltarea matematicii românești timp de mai multe decenii.

Timp de peste șase decenii a activat în cadrul Societății de Științe Matematice din România, având un rol determinant în organizarea olimpiadelor de matematică, inclusiv a primei Olimpiade Internaționale de Matematică de la Brașov (1959).

În plan politic, a fost membru al Partidului Comunist Român din 1961 și membru al Comitetului Central al PCR între 1969 și 1974.

Este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.